Bună, eu sunt Diana Grigore, tipa de la Bloom!

M-am gândit de foarte multe ori cum să scriu acest post, cum să încep, ce să conțină, cum să închei, și adevărul e că nu am descoperit ceva magic între timp, ci pur și simplu m-am apucat de scris.

Hei, eu sunt Diana Grigore, tipa de la Bloom, also known as „bruneta aia” care nu-ți dă pace câteodată 🙂

Foarte emotivă încă de mic copil, am descoperit de la frageda vârstă de 3 anișori că mie îmi place foarte mult să desenez. Să schițez modele și pantofi, to be more precise. Pe măsură ce am crescut, am întâmpinat dificultăți din partea părinților care își doreau să explorez și alte laturi ale desenului creativ (portrete, peisaje, natură moartă etc.), însă eu am știut că modă este căsnicia mea și am ales să fiu fidelă încă de pe atunci. Așa că nu este de mirare că am urmat cursurile Universității Naționale de Arte Plastice, secția MODĂ, fiind cu totul pasionată de ceea ce făceam. Facultatea și licența am terminat-o mult mai târziu decât a trebuit, fiind obstrucționată perseverent de același profesor care nu dorea să mă vadă reușind (promit să scriu un întreg post despre asta, sigur merită și te vei regăsi în el).

Cred eu, cumva, că după facultate începe adevărata aventură, probabil pentru fiecare dintre noi. Încep întrebările, frământările, căutările. Începi să te gândești și să te îndoiești de specializarea pe care ai ales-o și începi să umbli cumva… din floare în floare 😉 Poate, poate, ți-a scăpat ceva. Și în cele din urmă, după nenumărate căutări, te și angajezi.
Eu am avut norocul să lucrez la Valentino (da, magazinul acela frumos din Marriott), să prind gustul adevărat al modei la cel mai înalt nivel posibil, să mă bucur și să spun povești despre produsele care se aflau în magazin zilnic, aproape 2 ani de zile. La Valentino am aflat că oamenii care cumpără acest brand sunt foarte rafinați, știu ce vor, au un potențial financiar foarte mare, și de cele mai multe ori nu arată asta. Arată în schimb bun simț și rafinament. Kudos for that! Iar produsele, well, they don’t cost that much for nothing… sunt absolut fe-no-me-na-le!

După frumoasa experiență din magazinul de minunății, am lucrat în domeniu la Dressbox și la colegul de breaslă, Marie Ollie. Ambele experiențe bune, însă nu suficiente. Simțeam că trebuie mai mult. Trebuie să cresc. Să urc pe acea scară… ierarhică 🙂 Și am schimbat domeniul, am zis, totuși, e momentul să vedem și ce înseamnă să lucrezi într-o corporație. Nu o să bat mult apa în piuă pe anii petrecuți aici, fiindcă cu siguranță fiecare dintre voi cunoaște aspectele plăcute cât și cele mai puțin plăcute pe care le regăsești atunci când lucrezi într-o corporație. Eu una simțeam că trece viața pe lângă mine. Că am venit aici să creez, să fac ceva GREAT, și cu toate astea, mă țin singură pe loc, așezată la un birou, nu 8h pe zi, ci aprox 9-10h pe zi. And so I quit.

I QUIT!
I QUIT, I QUIT, I QUIT!
Și cu jena necesară, cu codița între picioare, m-am întors la iubirea mea, la pasiunea mea care nu m-a judecat când am părăsit-o (temporar), ci m-a așteptat cumințică să îmi fac „experiența de viață”. Care m-a primit cu brațele deschise înapoi, ca și cum m-aș fi întors acasă. La designul vestimentar, la modă.
Și așa am început BLOOM. Studio Bloom.
Trebuie să vă spun că probabil nici măcar acum nu realizez cu adevărat pe ce cale am luat-o, nu realizez faptul că eu vreau să cresc ceva mare și frumos, și asta pentru că eu nu am gândit ci pur și simplu m-am apucat de făcut. Când ai un drive în interiorul tău care nu-ți da pace, și ideile vin lejer și natural, atunci știi că ești pe calea cea bună și trebuie să faci ceea ce your insights are telling you.

Am ales numele de Bloom din două motive foarte simple:
1. Pentru că exprimă exact ceea ce îmi doresc, în primul rând pentru mine și pe urmă pentru fiecare persoană cu care intru în contact sau nu în viața asta, să înflorească, să crească și să bucure totul în jur.
2. Pentru că e cute, iar atunci când îl pronunți, îți alunecă pe limbă 🙂
Puteam să aleg Diana Grigore, orice derivat din acest nume „minunat” al meu (cei care îl știu și pe middle one înțeleg air quotes-urile), însă am simțit o nevoie foarte mare să creez această oportunitate de creștere. De aspirațional. De iubire, dacă vreți.
M-am gândit că da, într–adevăr, brandul se va identifica mereu cu mine, însă eu vreau să aibe tărie, să rămână pe poziții chiar și atunci când eu nu sunt. Să continuie să inspire prin ceea ce s-a construit prin el, chiar și atunci când eu nu pot. Să bucure el oamenii, chiar și atunci când eu nu pot. Fiindcă da, I am only human, cu destul de multe ups and downs și da, am și eu luptele mele, cum cred că fiecare dintre noi le are.

And to that point… eu merg la sală. Destul de mult lately. Și m-am reapucat de o iubire veche și demult uitată, și anume baschetul. Și atunci când pot, fug la munte să schiez. Și asta mă face cu adevărat fericită 🙂
So, without further notice, I give you me: o idealistă înnăscută, emotivă peste limite, rațională (probabil) de mult prea multe ori, inside my head wondering the „why”, cu o slăbiciune pentru baschet și sporturi, în permanență curioasă de oameni noi, experiențe noi, gurmandă și actually proud of that, și nu în ultimul rând, pasionată de tot ceea ce ține de fashion și modă. Oh, și… destul de ironică 🙂
Dacă aveți cumva nelămuriri și/sau vreți să faceți cunoștință cu mine mai bine, here I am. ”Ping Me” *ca să citez un amic.
From now on, MyBloom will be OurBloom.
Keep in touch,
Yours,
Diana

*Photocredits to my wonderful brother, Bogdan Grigore.
Thank you!